Promisiuni si Compromisuri

Mda... Am facut mai demult o promisiune sotiei: sa tac din gura cand sunt tentat sa o mai critic... (funny, isn't it?!... ;)) Dimineata asta m-am tinut de promisiune! :-> Am tacut!...

Insa nu pot sa nu ma descarc de pãsul ce ma apasã, asa ca scriu aici pe blog! (asta n-am promis! :p) Pricina supararii mele: nu pot pricepe cum poate o MAMA normala, care ii doreste tot binele din lume copilului ei, sa-i distruga incetul cu incetul modul corect de a se imbraca adecvat cu TEMPERATURA mediului ambiant (si NU raportat DOAR la FENOMENELE meteo din jur!). Alina a facut-o din pacate cu "succes" cu Patrick, si acum se repeta cu Aris... Dar am promis sa tac, asa ca de data asta am tacut. Fie ce-o fi...

Studiu de caz concret: Azi dimineata, 11 August (e inca vara in Cluj pentru cei ce nu stiu!) la ora 11:30... conditii meteo -> vezi poza de mai sus. Afara 22 grade Celsius... In casa la noi: 24 grade C! La un moment Alina intra in casa cu Aris - erau afara la plimbare; numai bine, fiindca tocmai ce afara incepe sa ploua torential, ca vara...

Alina il schimba pe Aris in haine de casa: chiloti + maieu (evident, nu se putea fara!), peste care urmeaza o bluza mai grosuta cu maneci lungi din bumbac si pantaloni lungi FLAUSATI (de iarna!). In picioare... ciorapi "3 sferturi" pe care Aris ii poarta des... IARNA si slapii de casa. Repet: in casa la noi... 24 grade Celsius.

No more comments! ~x(

PS Dar era MUSAI sa scriu, altfel innebuneam de-a dreptul! ;)

"...În pi...da mã-tii! No' las' cã dau telefon la Politie, acuma!!!..."

Sunt cuvintele exacte pe care mi le-a adresat fiul meu cel mare de doar 10 ani, Patrick, azi dimineata. Asta s-a-ntamplat imediat dupa ce l-am altoit nitzel cam tare (poate cam pripit...) pentru incapatanarea lui prosteasca, dusa la extrem...

Pe moment am fost socat de-a dreptul... Apoi m-am calmat instantaneu, dar gustul amar lasat inca imi persista in inima... :( Tot ce-am stiut sa fac pentru moment a fost sa-i dezactivez contul lui de pe PC si sa-i returnez cardul de memorie original al mobilului lui, luandu-l inapoi pe al meu si lasandu-l fara muzica mult ascultata.

Acum am ajuns intr-un punct critic in care mi-e foarte greu sa gasesc un mod de rezolvare a crizei dintre noi... O sa mai vad zilele astea ce-o sa fac ca sa fie bine pentru amandoi. Pana una alta am vrut doar sa consemnez momentul: prima data cand sunt injurat în fatzã de propriul meu copil de doar 10 ani!

(Sarcasm extrem: Sper sa mai pot sa consemnez si momentul cand voi manca prima bataie de la el, nu de alta, dar nu vreau sa apar asa curand la stirile TV de la ora 5: "... Tatã ucis de propriul fiu minor...")

Trist!
:(

Odã mie de Ziua Mea - de la Groparu'! ;)

Cele ce urmeazã sunt scrise de un Mic Geniu! Sunt mândru cã sunt co-echipier cu el! :->










Că ani ai numa’ douăzecişidoi,
Asta o stie un întreg popor;
Ca un cârmaci tu ne ghidezi pe noi
Destoinic şăf, puternic luptător!

Privirea ta de vultur firma o veghează
Greşeala n-are nici o şansă sa ne fută;
Când spre noi culmi de glorie echipa-naintează
Ne umpli inimile cu o bucurie mută!

Când oastea noastră la concediu trage
Tu darnic şi-ntelegator ne-acoperi;
Cand lipsa de finanţe in portofele rage
Tu cardul tau de credit ţi-l descoperi!

Ne mai forţezi sa-ţi cumpărăm un bon de masă
Dar când mai întârziem nu comentezi;
Fereasca Dumnezeu sa ne trezim cu-alt şef în casă
Ca numa tu, mai Kissu, tu contezi!

Căci tu ne umpli conturi, inboxuri, sh inimi
Cu taskuri, şi răspunderi, bigubaxuri!
Si indiferent cat par ai tu pe piept,
CA SHAFU’ NIMENI NU-I AŞA DĂJTEPT!!!

LA MULTI ANI DIN PARTEA COLECTIVULUI OAMENILOR MUNCII!!!

© 2007 Groparu' (www.groparu.ro)