Pai sa nu fii fericit cand ajungi acasa obosit, dupa o lunga zi la serviciu plina de rahat si gasesti asa ceva pe raftul din sufragerie?! Ba sa fii! EU unul sunt fericit! ;)
Mai mult... sunt si foarte mandru!...
Da, sunt foarte mandru de copiii mei, pentru marile bucurii ale vietii pe care mi le ofera prin micile (pentru unii...) lor realizari din viata asta atat de scurta.
Iar pentru asta, le multumesc!
UPDATE: Intre timp, mi-a adus si Patrick ceva sa mai adaug la aceeasi "colectie". ;)
Etichete: aris, evenimente, familie, patrick
1 comentarii:
ce a trecut timpul peste noi. ce frumosi eram mai ales eu si ce-am imbatrinit mai ales tu. :) Cristi
Trimiteţi un comentariu
Subscrieţi pentru Postare comentarii [Atom]
Link-uri spre acest articol:
Creaţi un link
<< Pagina de pornire