Cadou de "Ziua Mamei"

Uite ce cadou minunat i-a facut Aris mamei lui! Dragul de el... cu manutele alea doua ale lui... :) Un colier "veritabil" si o felicitare pe care a scris ceva ce doar el poate intelege. ;) Probabil ceva de genul: "La Multi Ani, draga mamica! Te iubesc atat de mult! Aris."

Filmulete "Kissuliene" pe YouTube

Pentru cei interesati, dar care inca nu au observat din pagina noastra www.pacurar.net/album_ro.htm: am inceput sa pun filmulete haioase legate - mai mult sau mai putin - de familia noastra si pe YouTube. Era si cazul nu? :p

Canalul principal de acces este: www.youtube.com/npacurar

Enjoy!

"Micile" bucurii ale vietii

Pai sa nu fii fericit cand ajungi acasa obosit, dupa o lunga zi la serviciu plina de rahat si gasesti asa ceva pe raftul din sufragerie?! Ba sa fii! EU unul sunt fericit! ;)

Mai mult... sunt si foarte mandru!...

 

Da, sunt foarte mandru de copiii mei, pentru marile bucurii ale vietii pe care mi le ofera prin micile (pentru unii...) lor realizari din viata asta atat de scurta.

Iar pentru asta, le multumesc!

 

UPDATE: Intre timp, mi-a adus si Patrick ceva sa mai adaug la aceeasi "colectie". ;)

30 Aprilie, o zi cu totul Specialã!

In primul rand... La multi ani, Aris! Exact acum 3 ani (in 2004), la ora 2:00 "sharp" se nastea al doilea fiu al meu, Aris! :) Pentru cei care nu au vazut inca in albumele noastre foto pozele cu el capturate la nici 10 minute de la nastere, iata una dintre ele. Gâlma aia mica si alba, plina de "prafuri speciale" pe fata si tipand din toate rasputerile a devenit "gogoloasa" asta minunata pe care o poti vedea alaturat.



Sa fii sanatos, sa ai o viata imbelsugata si plina de bucurii, dragul tatii! Sa ne luminezi in continuare viata, mie si mamei tale, pana la adanci batraneti!

In al doilea rand... La multi ani, Toni! Da... e vorba de bunul si dragul meu prieten si fost coleg de facultate/ camera/ duet folk/trupa rock/zeci de chefuri si mii de nebunii - Toni Zota din Fetesti, Ialomita! :) Coincidenta face ca tot data de 30 aprilie sa fie si ziua de nastere a lui Toni (doar ca anul difera intrucatva de al lui Aris, evident! - 1965). Draga Toni, urarile de mai sus pentru Aris sunt partial valabile si pentru tine. ;))

Si nu in ultimul rand... Multumesc, Andreea! Multumesc pentru tot ceea ce ai facut ca "Documentatia" de la BLS sa fie mereu cu fruntea sus! Cele mai bune ganduri pentru Andreea Pelea, pe numele ei adevarat Andreea Prepelea Ciura-Mura (sâc!... :)) - minunata noastra colega de echipa de la BLS, care azi, 30 aprilie 2007 va pleca acasa de la serviciu lasand un gol greu de umplut... :((

În urmatorii doi ani, va fi probabil acaparata total de buna crestere si educare ale lui "Integrity Monitor" (cel putin asa ni l-a botezat temporar Andreea) - baietelul pe care il va naste in urmatoarele saptamani, si caruia ii doresc tot binele din lume! Andreea draga, bucura-te din plin de zilele concediului prenatal! Nu de alta, dar tu stii prea bine parerea mea despre aparitia copiilor intr-o familie, preluata din filmul "Lost In Translation": "Ziua în care ti se naste primul copil este cea mai înspãimântãtoare dintre toate! Viata pe care ai avut-o pana atunci ia sfârsit si nu mai revine niciodatã. Însã dupã ce învata sa meargã, învata si sã vorbeascã... si vrei sã le fii tot timpul alãturi. Si curând descoperi cã ei, copiii, sunt cele mai minunate persoane din viata ta..." Sa ne revedem cu bine, Andreea! >:D<

Personalul de la MOL... Jos palaria!

Ieri (vineri, 30 martie 2007) dimineata, plec cu masina la gradi sa-l duc pe Aris... ca de obicei. Dupa ce-l "predau autoritatilor" (pe Aris), cand sa plec spre casa, pana prostului! Ca sa fie tacamul complet, fac pana de benzina atz' in timpul intoarcerii din 3 miscari... chiar la miscarea nr. 2! :(( Cireasa de pe tort?! Avem si de-aia!!!... Din AMBELE sensuri venea cate o masina!!!... Pana la urma am avut totusi noroc cu astia, m-a ajutat unul dintr-o masina sa o imping pe a mea deoparte... In fine, bag un pic de benzina din canistra de rezerva si... fuga la MOL in Zorilor sa fac plinul.

Zis si facut... ajung la MOL, umplu rezervorul si ma duc sa platesc (evident, cu cardu'! :p). Dau cu subsemnatu' pe chitanta de la POS si cand sa plec, incepe minunea! O tanti draguta, cu care totusi m-am mai racait de cateva ori in trecut kiar daca-i draguta, vine la mine si-mi zice mieros:
- "Vai domnule! Ce bine ca va prind pe la noi!
- De ce?!... Am facut ceva rau?... intreb putin speriat.
- Aveti o fetitza, asa-i?
- N-nu... (ma gandeam disperat: Mamaaa! asta stie de toate amantele mele, si de alea din trecut si de alea din viitor, ca-n prezent... nu mai am numa' in visele mele erotice :-j) Eu am un baietel, care... e drept, cam seamana cu o fetita... (Io v-am mai zis si in trecut ca multa lume pe strada crede ca Aris e fetita).
- No, atunci baietel!... Da' stitzi ceva? Am o surpriza pentru d-voastra!..."
Si dispare in birourile din dosul MOLului. Eu astept si incep sa ma gandesc: "Mai bine faceam in puii mei asigurare de aia cum avea Nereo din Italia pentru Francesco, asigurare care despagubeste toate stricaciunile facute de copiii tai atunci cand se afla in afara propriei locuinte! Oare ce-o mai fi facut Aris de data asta?!"...

Intre timp, apare din nou tanti cea draguta... cu palarioara asta (vezi poza mai sus) intr-o mana, si cu un zambet lingusitor pe fatza imi zice triumfator:
"- Palarioara asta sigur e al lui! (ungurii si acordul gramatical... :-j) Ati pierdut-o la noi, si de atata vreme ma tot uit dupa dvs!... Bine ca v-am gasit in sfarsit!
- Dar de cand o aveti la dumneavoastra?
- Pai, hã-hãã... de asta vara! Asa ca, faceti bine si spalati-o cand ajungeti acasa, ca am tinut-o intr-un dulap aici, in magazin... si stiti cum e..." conchide ea conspirativ. ;)

I-am multumit amabil lui tanti cea dragutza, am salutat-o... si am plecat acasa, apoi la serviciu. In aceeasi seara, i-am dat palariutza lui Alina si i-am povestit ce si cum (asta dupa ce la amiaza o avertizasem prin telefon ca am o surpriza placuta pentru ea). A ramas perplexa vreo 60 miimi de secunda, dupa care mi-a zis: "Si care e surpriza pe care ai zis la amiaza ca o sa mi-o faci azi?!..." #-o

In fine... revenind la subiect, adevarul este ca am ramas EXTREM de impresionat de aceasta intamplare poate putin SUPER-banala pentru unii, dar care ar trebui sa ne dea la FOARTE multi (români) de gandit! Exista inca OAMENI in Romania, care sa gaseasca o banala palarioara de bumbac, sa o pastreze vreo 8 luni si apoi sa o returneze cu prima ocazie celui care a pierdut-o. Cu ASTFEL de oameni putem inca spera ca nu am intrat pe degeaba in UE... desi... on a second thought... mai sunt totusi PREA MULTE de facut ca sa dovedim asta. :((
Din pacate.

Aris tuns prima data in viata lui!

Salut, iata-l pe Aris proaspat tuns pentru prima data in viata lui. ;)

Chiar si asa tuns, multa lume pe strada inca spune despre el ca e fetitza... :D