Sfârsitul unei ere... :(

O stire care m-a cam intristat: Sfârsitul erei Netscape.
Mare pãcat!

Alina: "Kissu, maine dimineata vreau sa vin si eu cu voi la gradinita!" (voi = eu si Aris)

Atentie barbate! Atunci cand o femeie iti spune (mieros) ca vrea sa faceti ceva impreuna, de fapt nici prin gand nu-i trece asa ceva! Unicul ei scop este sa preia in totalitate controlul a ceea ce urmeaza sa faceti impreuna, sau chiar sa faca acel ceva de una singura. De ce? Pentru ca mai apoi sa poata - cu prima ocazie ivita - sa ti-o "tranteasca" triumfator in fata: "Tu vorbesti?! N-ai fost in stare sa faci nici macar 'aia' de unul singur! A trebuit sa vin eu sa te ajut!" (Final alternativ: "A trebuit sa o fac eu in locul tau, amaratule!")

Cu ce se alege ea? Cu inca o victorie in lungul sir al bataliilor zilnice pentru controlul asupra vietii voastre in comun! Cu ce te alegi tu? Cu inca o mare bulina neagra care-ti va pata pentru multa vreme statutul de prieten/sot ideal in fata prietenelor ei, a colegelor ei de serviciu, si mai ales in fata parintilor ei...

Si pentru ce toata aceasta nebunie?! Buna intrebare!! In definitiv... who cares? La cat de complicata este gandirea/logica feminina, te chinui absolut degeaba sa afli un raspuns la aceasta intrebare. Garantat 100%!

Eh...! Iar la final, un subiect de meditatie: ce te faci daca iti sopteste mieros: "Draga, vreau sa facem sex..." - impreuna, voi doi... bineinteles. (hmmmm... sau oare... fiecare cu altcineva?!?)

;))
"If you've got love in your sights

Watch out, love bites!"

Personalul de la MOL... Jos palaria!

Ieri (vineri, 30 martie 2007) dimineata, plec cu masina la gradi sa-l duc pe Aris... ca de obicei. Dupa ce-l "predau autoritatilor" (pe Aris), cand sa plec spre casa, pana prostului! Ca sa fie tacamul complet, fac pana de benzina atz' in timpul intoarcerii din 3 miscari... chiar la miscarea nr. 2! :(( Cireasa de pe tort?! Avem si de-aia!!!... Din AMBELE sensuri venea cate o masina!!!... Pana la urma am avut totusi noroc cu astia, m-a ajutat unul dintr-o masina sa o imping pe a mea deoparte... In fine, bag un pic de benzina din canistra de rezerva si... fuga la MOL in Zorilor sa fac plinul.

Zis si facut... ajung la MOL, umplu rezervorul si ma duc sa platesc (evident, cu cardu'! :p). Dau cu subsemnatu' pe chitanta de la POS si cand sa plec, incepe minunea! O tanti draguta, cu care totusi m-am mai racait de cateva ori in trecut kiar daca-i draguta, vine la mine si-mi zice mieros:
- "Vai domnule! Ce bine ca va prind pe la noi!
- De ce?!... Am facut ceva rau?... intreb putin speriat.
- Aveti o fetitza, asa-i?
- N-nu... (ma gandeam disperat: Mamaaa! asta stie de toate amantele mele, si de alea din trecut si de alea din viitor, ca-n prezent... nu mai am numa' in visele mele erotice :-j) Eu am un baietel, care... e drept, cam seamana cu o fetita... (Io v-am mai zis si in trecut ca multa lume pe strada crede ca Aris e fetita).
- No, atunci baietel!... Da' stitzi ceva? Am o surpriza pentru d-voastra!..."
Si dispare in birourile din dosul MOLului. Eu astept si incep sa ma gandesc: "Mai bine faceam in puii mei asigurare de aia cum avea Nereo din Italia pentru Francesco, asigurare care despagubeste toate stricaciunile facute de copiii tai atunci cand se afla in afara propriei locuinte! Oare ce-o mai fi facut Aris de data asta?!"...

Intre timp, apare din nou tanti cea draguta... cu palarioara asta (vezi poza mai sus) intr-o mana, si cu un zambet lingusitor pe fatza imi zice triumfator:
"- Palarioara asta sigur e al lui! (ungurii si acordul gramatical... :-j) Ati pierdut-o la noi, si de atata vreme ma tot uit dupa dvs!... Bine ca v-am gasit in sfarsit!
- Dar de cand o aveti la dumneavoastra?
- Pai, hã-hãã... de asta vara! Asa ca, faceti bine si spalati-o cand ajungeti acasa, ca am tinut-o intr-un dulap aici, in magazin... si stiti cum e..." conchide ea conspirativ. ;)

I-am multumit amabil lui tanti cea dragutza, am salutat-o... si am plecat acasa, apoi la serviciu. In aceeasi seara, i-am dat palariutza lui Alina si i-am povestit ce si cum (asta dupa ce la amiaza o avertizasem prin telefon ca am o surpriza placuta pentru ea). A ramas perplexa vreo 60 miimi de secunda, dupa care mi-a zis: "Si care e surpriza pe care ai zis la amiaza ca o sa mi-o faci azi?!..." #-o

In fine... revenind la subiect, adevarul este ca am ramas EXTREM de impresionat de aceasta intamplare poate putin SUPER-banala pentru unii, dar care ar trebui sa ne dea la FOARTE multi (români) de gandit! Exista inca OAMENI in Romania, care sa gaseasca o banala palarioara de bumbac, sa o pastreze vreo 8 luni si apoi sa o returneze cu prima ocazie celui care a pierdut-o. Cu ASTFEL de oameni putem inca spera ca nu am intrat pe degeaba in UE... desi... on a second thought... mai sunt totusi PREA MULTE de facut ca sa dovedim asta. :((
Din pacate.

O poezie superbã!

Viata

Un lung tren ne pare viata
Ne trezim în el mergând,
Fãrã sã ne mai dãm seama
Unde ne-am urcat si când.

Fericirile sunt halte
Unde stãm câte-un minut,
Pânã sã ne mai dãm seama
Sunã, pleacã, a trecut.

Iar durerile sunt statii,
Lungi de nu se mai sfârsesc...
Si în ciuda noastrã, parcã
Tot mai multe se ivesc.

Arzãtori de nerãbdare,
Înainte tot privim
Vrem s-ajungem tot mai iute
La vreo garã ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe sfinte si dureri,
Asteptând, hrãniti de vise
Noi momente de plãceri.

Multi copii voiosi se urcã,
Câti în drum n-am întâlnit!
Iar câte-un bãtrân coboarã
Trist, de forte istovit...

Vine odatã însã vremea
Sã ne coborâm si noi...
Ce n–am da atunci, o clipã
Sã ne-ntoarcem înapoi?

Cãci pe când privim în urmã
Plângem timpul ce-a trecut,
Sunã gara vesniciei,
Am trãit, dar n-am stiut...

(Primitã prin e-mail de la Lili Pãcurar, sotia lui Bogdan)

Batalie pentru un petec de trotuar

Azi dimineata, in drum spre serviciu, nu m-am putut abtine sa nu fac poza alaturata. (Calitate nu prea buna... Motorola V1050...) Cam asa arãta trotuarul de pe strada Dobrogeanu Gherea in fiecare dimineata... :( Asta pana recent... cand m-am saturat, si am postat aceeasi poza cu comentariul de rigoare pe www.domnuleprimar.ro

Rezultatul?... Va vine sa credeti sau nu, la vreo 2 saptamani s-au montat niste stalpisori frumusei care impiedica (teoretic!) soferii sa-si mai parcheze masinile pe trotuar (hmm... oare e meritul meu?!...). Practic... mai sunt totusi unii care se strecoara printre stalpi, in dreptul accesului in curtile oamenilor... La astia toti le ridic de fiecare data stergatoarele de parbriz, si in fata si in spate... cand trec pe langa ei ;))

Cred ca m-am ramolit! Am devenit un "batran pensionar" deranjat de tot felul de chestii absurde pe care alta data le ignoram complet! :(

Motiv de meditatie - de la Attila Ilyes

Ceea ce urmeaza am primit azi dimineata prin e-mail de la Attila. No comments!... in afara celui de la final ;)

-------
"Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung. Sotia mea m-a cunoscut, nu invers! Mi s-a prezentat si oriunde mergeam, ea era deja acolo... sunt deja 12 ani de atunci.
Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si aveam... parul lung.
Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi. Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe, pe drumuri. Dar imi iubeam viata asa cum era ea...

Asa, deci, m-a cunoscut ea. "Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de... macho, indraznet si... liber".
Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim. De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam... parul lung. Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi zice: "Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si parintii mei la nunta."
Treceau orele - NU!... Dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la ea... am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par scurt, ca... in cele din urma o iubeam, si ce mai... eram barbat indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat de dulce. "Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!" - a exaltat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare. Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea de gaina) si o pereche de pantaloni, toate noi noute si imi zice: "Probeaza si tu astea, te rog !" Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu lacrimi de la ea... ca in cele din urma sa las de la mine si sa port camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri, sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si cu parul scurt...

Apoi a urmat cea mai mare lupta... Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta, pantofii negri de lac erau de asemenea o "forta" fragila. Dar ce mai conta, eram barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii, au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cumparaturile, am invatat slagare pe de rost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de duminica. "Dar si ce?!?" - ma gandeam eu... eram un pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt...

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele impachetate si mi-a zis: "Te parasesc !"... Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. "Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult! Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata." - mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.
............
De curand am intalnit-o iarasi. "Noul" ei (masculul) este un motociclist paros, cu blugi crestati si tatuaje care... se uita la mine plin de compasiune. Cred ca o sa-i trimit cadou o sapca!"
-------

(Kissu: Orice asemanare cu realitatea din jur este pur intentionata! :p)

Cum NU se vopseste o barbã in Cluj!

Cluj... Cel mai scump oras din Romania!... Capitala si Mandria Transilvaniei!... Buricul targului, buricul lumii! Bun... ma hotarasc sa-mi vopsesc barba. La propriu! Nu se mai potriveste cu parul meu proaspat vopsit... Alina nu vrea sa se incumete... asa ca in pauza de masa (ora 13:30!) ies "sa dau o raita" pe la saloanele de Frizerie/Cosmetica din Centrul Buricului Lumii!

La primul salon: nu e venita inca coafeza, si oricum nu au vopsea si nu fac asa ceva.
La al doilea: nu se ocupa decat de manichiura, pedichiura si smuls parul de pe picioare. Oricum... mirosea GROAZNIC a ceara de epilat!
La al treilea: inchis pentru renovare!
La al patrulea: din nou nu vine coafeza decat dupa ora 14:00 si nu au mai facut asa ceva, deci... pas!
La al cincilea: un dulau impresionant latra amenintator de dupa gardul care despartea salonul de cosmetica de strada... Nu m-am incumetat.
La al saselea: o casa darapanata, vai de ea! Nici aici nu m-am incumetat!
La al saptelea: salon elegant, frumos, cochet si placut... dar nu vopsesc barbi, si oricum coafeza inca nu a venit (mah... da' unde dracu' umbla coafezele astea la amiaza?!?!). Sunt indrumat spre frizeria Opera.
La al optulea salon: Frizeria Opera... schimb de tura (se facuse deja ora 14:00!)... si oricum, n-au vopsit si nici nu vor vopsi vreodata barbi! La revedere... ne vedem joi!

Cu ce m-am ales?! Nervi, caldura mare, pierdere inutila de timp! Vrei sa dai un ban si nu vrea sa ti-l ia nimeni!Ma f...t in el Cluj!!!... Cel mai scump oras din Romania!... Capitala si Mandria Transilvaniei!... Buricul targului, buricul lumii!... Abia astept sa ajung acasa sa-mi vopsesc singur barba!

PS In tot acest timp aveam in buzunar un flacon de vopsea speciala pentru gene si sprancene si oxidantul necesar. :D